Alexandru

Cum ar spune cineva din multimea prezenta de dimineata la parada militara prilejuita de Ziua Nationala: “Doamne, aici este toata Romania!”. Imi place sentimentul prilejuit de participarea la manifestarea aceasta, imi alimenteaza putin nationalismul si mandria. Ca atare atunci cand am reusit in ultimii ani am fost prezent. Cu atat mai mult, astazi imi doream sa trag si cateva cadre la fata locului.

Nu stiu daca este o inertie a iesitului in masa la vot, a spiritului de turma sau a foamei din burti,  dar un numar foarte mare de bucuresteni au vrut sa fie parte astazi la eveniment. Metroul mustea de oameni, de parca s-ar fi dat pe moca fasole cu ciolan, iar pe la ora 11 nici ca mai gaseai vreun loc bun de urmarit parada. Unii au escaladat gardurile din imprejurimi, masinile sau tomberoanele ecologice, iar in cele din urma toata lumea a fost fericita de cele vazute. S-au strans parca toti nikonistii, canonistii plaiului romanesc, fiecare om de acolo si-a scos dispozitivul de fotografiat si cu mana infrigurata de aerul tare al primei dimineti de iarna era pregatit sa apese pe declansator.

Impresionant din punctul meu de vedere este ca poporul a aplaudat si a ovationat la trecerea fiecarui batalion in pas de mars. Au uitat de matzele nesatule, de noul pret al pachetului de tigari, ori de alegeri si i-a incurajat pe acei tineri care in ritm de fanfara ne-au facut pe toti sa ne simtim bine, mandrii si mai romani. Momentul culminant in care poporul voluntar a reactionat, asemeni ca dupa meciurile in care echipa Romaniei invinge un adversar redutabil, a fost atunci cand a aparut echipa SMURD-ul si baietii de la Pompieri. Avem totusi incredere in cei care ne salveaza vietile..

Aveti mai sus linkul la galeria foto si cateva preview-uri.

Sa traiesti Romanie!

Uite ca se va intampla pentru a-5-a oara Scoala de Leadership, de aceasta data intr-un format adaptat pentru cei trecuti de 25 de ani. La Leadership Academy, avem cei mai buni invitati, cea mai buna agenda si cea mai implicati parteneri; se pare ca folosesc toate superlativele dar chiar am convingerea faptului ca vom crea o experienta absoluta pentru cei 26 de participanti pe care ii vom capacita.  Le gasesti pe toate online la www.leadershipacademy.ro , iar daca te grabesti s-ar putea sa-ti mai gasim un loc in randul participantilor.

Pentru moment agitatia este prea mare, stresul este si mai mare si personal ma simt de parca as fi cablat in calculator sau Blackberry. Voi reveni cu detalii pe parcurs. Pe langa toate superlativele mai am de amintit cel mai puternic atuu al nostru. Avem cea mai entuziasta echipa si o mai avem pe Adelina cel mai bun om care seteaza directiile si implementeaza Leadership Academy.

Acum sunt pe plaiurile municipiului Moreni, unde gratie Adinei 25 de elevi au avut sansa sa devina parte din prima generatie a noului Leadership Autentic. www.leadershipautentic.ro

Cat il priveste pe Vali, el este la Bucuresti si se pregateste pentru a doua sesiune de Leadership Education, excelenta a fost senzatia de miercurea trecuta. Bravo, mosule!

Da, dezvoltam alternative la scoalile romanesti si avem increderea si curajul sa continuam.

Ne vedem la Leadership Academy? Te poti inregistra aici
http://www.leadershipacademy.ro/index.php?page=inregistrari

Alexandru

Am venit in capitala in 2001, mai exact la sfarsit de septembrie. Luasem la Politehnica, la Electronica si am venit la Bucuresti sa ma fac inginer. Nu stiu de ce inginer, poate pentru ca ma indragostisem de calculatorul pe care parintii mei mi l-au cumparat cu multa dragoste inainte sa trec in clasa a-8-a. Tot ce imi mai aduc aminte din acele prime zile ale venirii mele aici, este ploaia groaznica care facea orasul deprimant rau si discursul unui ciumpalac de profesor (prodecan parca) la inceputul anului universitar. Purtatorul acelui flanel de lana, tipic ingineresc, a zis pe un ton al dracu de comunist “aici multi ati intrat si putini veti termina, hahaha”.

Am trait un an cu sentimentul ca intrasem intr-o masinarie care scotea inginerasi in serie, purtatori de sacouri gri, ochelari de vedere cu rama hidoasa si frustrari existentiale. Adica, hello!!!, dude, asta nu era lumea pe care o doream, nu doream sa ma fac ca ei, nu mai doream sa ma cert in fiecare laborator de fizica cu dobitocul ala de laborant, pentru ca nu ii trageam bine graficul pe blestemata aia de hartie milimetrica. Bill Gates, Steve Jobs, IBM & Co. eroii oricarui ITist erau undeva departe, iar eu eram intr-o tara in care ADSL-ul aparea numai in reviste si profesorii nu te lasau sa scrii referatele la calculator. Ca sa citez un protest care este acum la moda, asta nu era Romania si sistemul de educatie pe care mi-l doream.

Tot intr-o zi ploioasa, dar de aceasta data la inceputul anului 2, am fost lovit vizual de un afis colorat, intr-un colt gri al facultatii de la Leu si mesajul era foarte clar “It’s time to be a leader!” , o adresa de web si un email. Un lider, imi zic?, ce naiba vor sa faca astia? Ma uit pe vechiul www.leaders.ro , nu inteleg nimic, vad Connex partener si le trimit un mesaj ca vreau si eu. Habar nu aveam insa ce doream… )

Primesc un email ca ma invita la un interviu, ajung in fostul birou din Popa Tatu, m-a speriat rau intrarea, dar totusi imi iau inima in dinti, urc si bat la usa. Spun “sarut’mana!” domnisoarei care m-a intampinat si intru. Ei bine, a fost momentul in care mi s-a schimbat viata.

Continuarea? S-ar putea sa revin cu ea aici, sau nu. Cert este ca din acel moment am trait niste experiente pe carea le-as altera daca as avea tentiva sa le pun in cuvinte pe un blog. Am avut sansa in ultimii 6 ani sa lucrez in compania campionilor Romaniei de azi si ai celei de maine, ei sunt cei care au contribuit la ce inseamna astazi organizatia si LEADERS este in ei/noi toti.

Te provoc si pe tine sa te alaturi echipei de voluntari LEADERS. Nu este nevoie sa ne reciti ce este leadership-ul si nici macar nu-ti vom numara paginile CV-ului. Entuziasmul tau si dorinta de schimbare sunt suficiente. 

Gasesti toate cele necesare pe blogul Adelinei (www.adelinamaria.ro) , trimite-i un mesaj si convinge-ne ca locul tau este aici si ne vedem la discutie.

Si da, vei afla continuarea povestii de la inceput atunci cand ne vom intalni.

Numai de bine,
Alex

Oh da! Dupa ce mi-a mancat destul de mult ficatii am rezolvat partial si problema asta. De cand am inceput sa trag pozele in RAW nu isi mai pastrau saturatia atunci cand le ridicam pe Flickr. Temeiul tehnic este faptul ca nu le-am salvat in modul sRGB. Se pare ca da cu virgula cu Internet Explorer si se vedeau foarte sterese pe photostream-ul flickr. Singurul browser in care se vedeau O.K. este Safari.

Da, postul asta este tehnic si suficient de nisat, dar s-ar putea sa fie util celor care mai intampina problema si apeleaza la Google.

Spor!

Stiam de ceva timp pasajul acesta, apartinand lui Rocky Balboa si nu cred ca ar strica sa-l postez si aici. In viata nu conteaza cat de mult lovesti, ci conteaza cat de mult incasezi si totusi mergi inainte. Pana cand voi finaliza toate sectiunile blogului ma voi opri aici. Enjoy!

Exact acum un an plecam intr-o calatorie care avea sa-mi creeze la nivel interior un mare “WOW”. Au fost 5 zile care mi-au dat peste cap unele valori si care totodata mi-a consolidat altele. Plecasem atunci din Barcelona spre Gibraltar, inarmat cu mult entuziasm si un senzational Smart for two. Cei 2500 de km facuti pe autostrazile spaniole in 3 zile aveau sa ma duca spre primul loc in care am trait, in aceasta viata, senzatia de “stapan al lumii”.

Si acum cand scriu acest post, parca ma trece un fior rece, cand ma gandesc la The Upper Rock, la rezervatia de maimute, la Europa Point si la panorama Africii, asa cum le-am simtit in acea zi de septembrie 2008 in Gibraltar. Este o senzatie pe care cred ca o poti trai doar acolo, in varful muntelui (Upper Rock), cu acea priveliste senzationala si pe care daca m-as apuca sa o descriu aici, s-ar putea sa o alterez si chiar nu vreau sa fac acest lucru. Simteam doar ca sunt stapanul lumii si ca am ajuns intr-un loc binecuvantat.  

Gibraltarul a fost pentru mine confirmarea existentei locurilor pe care trebuie sa le vezi intr-o viata. In acelasi timp Gibraltarul mi-a dat dorinta de a vrea sa retraiesc aceasta senzatie. Astfel, a ajuns pe harta destinatilor mele de vacanta din acest an Portugalia. Lisabona imi parea frumoasa rau in pozele pe care le vazusem, insa eu stiam ca ma duc la portughezi nu neaparat pentru capitala lusitana, ci pentru Cabo da Roca.

Dar despre ce a insemnat pentru mine Cabo da Roca voi scrie aici in zilele urmatoare. Pana atunci, am reusit sa urc cateva poze pe Flickr aici. Tot pe contul meu Flickr vei gasi si poze din Gibraltar.

Numai de bine,
Alex

Bine te-am regasit!

Nu voi povesti acum despre cum m-am simtit stapanul lumii la Cabo da Roca, cat de fenomenal este la Palatul de la Versailles sau cat de genial ma simt cand respir aer spaniol. Sper sa reusesc asta in week-end, cel putin sa recuperz o parte din ce am reusit sa parcurg in cele 12 zile de EU.

O parte din poze sunt deja online pe Flickr, nu imi prea place mie faptul ca s-a pierdut din calitate, dar wtf, nu mai stau acum sa testez alt serviciu de hosting pentru poze. Click direct pe badge-ul Flickr din dreapta si le gasesti.

Numai de bine,
Alex

Gratie Photoshop-ului, care m-a lasat intr-un moment critic, sunt nevoit sa postez pentru moment decat poza cu Turnul. Voi mai reveni in curand cu altele.

Vezi fotografia si pe Flickr, aici.

Da! am ajuns in capitalia spaniola, dupa o zi in care am petrecut 5 ore si jumatate in TGV-ul de la Paris la Irun, iar ulterior inca 5 intr-un soi de AVE (pe nume ALVIA) din granita Spaniola pana la Madrid.  

Ar trebui sa incep cu un brief  al primelor zile ale calatoriei de la Paris, dar sunt deja prea obosit, iar noul meu Windows 7 face fitze. Incerc in paralel sa selectez si 2-3 poze din zilele precedente, carora sa le fac upload, si nu vreau sa ma limitez decat la clasica poza cu Turnul Eiffel.

Sunt multe de spus, poate prea multe. Am revenit de aceasta data la Paris cu speranta si asteptarea ca voi avea sansa sa-i simt si sa-i cunosc atractile importante si totodata sa-i gust o parte din viata de strada. In mare parte zic ca mi-am indeplinit asteptarile, desi pentru asta a insemnat 3 zile de maraton, cu dormit 5 ore pe noapte si urcat, coborat si iarasi urcat.

Cand ma voi intoarce in tara voi relua subiectul Paris, sunt cateva aspecte de impartasit si cred ca pana atunci le voi aseza in ordine in creier.

Dar acum sunt foarte fericit pentru ca sunt in Spania, din nou. Poate unora li se pare ciudat sa spun ca iubesc tara aceasta, dar cam asta este sentimentul pe care il traiesc atunci cand nasul imi simte aer spaniol . Mai sunt 6 ore si ma voi trezi, voi lua ghidul de la Lonely Planet sub un brat, Nikon-ul pe celalalt umar si ma voi opri direct in Plaza Mayor.

Adios!
Alex

In maximum 10 ore voi ateriza la Paris. Incepe astfel vacanta mea din acest an, cu prima destinatie capitala franceza. Madridul si Lisabona ii vor urma orasului de pe malurile Senei, iar eu deja simt emotia revederilor sau a descoperirii necunoscutului.

Dar cam atat pentru acum, mai am de impachetat si sper sa prind macar cateva ore de somn in noaptea aceasta.

Totul va dura pana pe 31 august si pe cat posibil voi lasa aici insemnari si voi face upload la poze.

Alex